Puterea lui ,,MULȚUMESC!"

De ziua lui „Mulţumesc”
Încă din copilărie, părinții, bunicii, ne învățau să mulțumim atunci când primeam ceva și ne mustrau ori de câte ori uitam să fim recunoscători. Poate unii dintre noi am perceput acest lucru ca pe o obligaţie, o datorie ce ţine de amabilitate, pentru a fi acceptat în societate, ori pentru a da dovadă de bună creștere.  Și, din păcate puțini au învățat să mulţumească cu inima. Astăzi, în era vitezei, când mulţi dintre noi am ajuns să trăim mai mult pe fugă, să ne construim întreaga existență pe repede-nainte şi să ne bucurăm de realizări pe apucate, cuvântul ,,Multumesc", parcă nu mai e la modă. Uităm să ne oprim uneori, măcar pentru o clipă, să mulţumim celor care ne fac existenţa mai frumoasă. Suntem atât de prinşi cu ceea ce avem de făcut, cu ceea ce n-a mers sau cu ceea ce va fi, încât uităm de puterea lucrurilor simple, precum un Mulţmesc. Deci, în aceste clipe vă îndemn să vă gândiți cui trebuie să adresați cu  sinceritate şi afecţiune un simplu MULŢUMESC. Este la îndemâna oricui şi se serveşte oricând, de preferinţă cu un zâmbet.

Le-am explicat elevilor clasei a II-a B, că Mulţumesc e doar un cuvânt, dar poate fi extraordinar de puternic dacă îl încărcăm cu energia recunoştinţei. Astfel, atunci când eşti recunoscător din inimă, se întâmplă ceva minunat. Ceea ce dai ţi se întoarce, ceea ce ai se înmulţeşte, ceea ce atingi cu iubire creşte. Prin intermediul lecturii și al materialelor am descoperit împreună cu copiii prețioasa lecție de mulțumire. Urmărind istorisirile Bradului din povestea cu aceleași nume scrisă de Hans Ch. Andersen, am înțeles că ar fi bine dacă nu ne-am mai preocupa atât de mult de ceea ce ne lipsește și am aprecia lucrurile mărunte, dar în același timp neprețuite. Brăduțul înțelege, mult prea târziu că ar fi trebuit să se bucure de toate experiențele pe care le-a trăit, de locurile pe care le-a văzut și că poți găsi fericirea în multe feluri.  Unii dintre noi își direcționează întreaga existență pentru a agonisi din ce în ce mai mult, raportându-se mereu ,,la curtea vecinului" , minimalizând astfel lucruri cu adevărat importante cum ar fi sănătatea, dragostea și respectul celor dragi. Am ales să le citesc copiilor și povestea lui Dumitru, un băiețel veșnic nemulțumit, care descoperă într-o bună zi cât de recunoscător trebuie să fie pentru viața pe care o duce și care învață să se bucure de tot ceea ce Dumnezeu i-a dăruit.   ,, - Mă bucur de vocile pe care le aud, de oamenii pe care îi întâlnesc, de adierea vântului, de o muzică bună, și mai cu seamă de mângâierea fiului meu..." (Zenobia Niculiță- Lecția de mulțumire) Vă invit la bibliotecă să lecturați cartea și să descoperiți 20 de povestiri în care lumea copilăriei, plină de inocență și savoare în care lecțiile despre viață se împletesc natural cu jocul iar prietenia, generozitatea, răbdarea, recunoștința sunt prietenele eroilor.                                               Iar la final, un mare MULȚUMESC pentru doamna învățătoare TOMA MARIA, care coordonează cu atâta dragoste, grijă și înțelepciune, fiecare serie de elevi  și pentru părintele CIOBANU VALERICĂ care are amabilitatea de a fi prezent cu drag la activitățile din bibliotecă.