Viața unui imigrant român este de multe ori ca o întrecere sportivă, o cursă sau o competiţie cu cei din jur ori cu ei înșiși. Poate de aceea, persoanele cu firi sportive şi care au nativ spiritul performanţei, reușesc să se integreze mai ușor în aceste societăți. Pentru aceștia, traiul printre străini şi lupta pentru câștigarea existenţei nu reprezintă altceva decât o prelungire a concursurilor sportive cu care s-au familiarizat. Problemele de acomodare şi de integrare în comunitate devenind doar simple provocări ce trebuie parcurse și înlăturate. Astfel, străinătatea se transformă într-o nouă strădanie de auto-depăşire, un start reuşit dar şi o alergare continuă. În luna august am avut marea plăcere și încântare să cunosc un astfel de om , pe doamna Dămoc Angelica. Dumneaei mi-a vorbit despre viața din Spania, cu bune și rele, despre ,, adversari” , învingători și învinși, despre emoția de a păși prima linia de sosire îmbrăcată în tricoul României, știind că acolo își va găsi părintele drag așteptând-o, încurajând-o. În ciuda faptului că din partea statului român nu a primit niciodată vreun sprijin, Angelica încă flutură tricolorul atunci când urcă pe podium, pentru că simte că inima a rămas acasă în România. Discuția purtată mi-a întărit convingerea că noi ceilalți suntem alături de sportivii români numai atunci când au o reușită, vorbim despre aceștia folosind cuvinte mari: că ne-au făcut mândri că suntem români sau că sunt adevărații ambasadori ai țării noastre. Însă, când nu sunt pe podium, când nu ne satisfac așteptările, pe aceiași sportivi aruncăm toată vina, împroșcându-i cu noroi, pentru ca mai apoi să îi dăm uitării. Mulți din cei care conduc România și sportul românesc, consideră că, odată ce un sportiv dovedește talent, dar nu are încheiate contracte scrise cu vreun club sau cu federația națională( și din ce mi-a povestit doamna Angelica, e foarte greu și complicat de realizat) este în întregime obligația lui să reprezinte țara și să suporte toate cheltuielile pentru asta. România îi obligă practic să-și termine studiile, să găsească un job, să muncească minim 8 ore pe zi, și cumva, în timpul lor liber să se întreacă cu cei mai buni și bineînțeles să mai și câștige. Unii sportivi, precum Angelica, continuă, în ciuda greutăților întâmpinate, suportând din buzunarul propriu costurile de participare la competiţii, cheltuielile legate de de transport şi sejur, cât şi cele pentru echipament sportiv, asigurare şi participare la antrenamente. Cred că tocmai asta e esența sportului: să mergi până la propriile limite și să vezi dacă ești în stare să treci dincolo de ele. Şi atunci, fiecare trofeu reprezintă un vis împlinit, o treaptă în calea spre succes; iar fiecare eşec nu este decât o invitaţie de a continua „lupta” cu şi mai multă îndârjire. Deoarece știu că puterea exemplului este una imensă, îi invit pe copiii și tinerii din Gherăești să urmeze sfaturile pe care doamna Angelica le transmite tuturor: respectă-i pe cei din jur, muncește, pune multă pasiune în ceea ce faci, citește, învață de la toate să ai statornic drum și nu renunța niciodată la visurile tale. Am speranța că planurile noastre de a organiza o compețiție la Gherăești anul viitor în vacanța de vară, se vor concretiza și vom găsi oameni cu suflet mare care să sprijine această minunată inițiativă și pe lângă ,,Maratonul File de poveste” desfășurat anul acesta în bibliotecă să avem și unul adevărat de alergare.
Tag-uri
miercuri, 31 august 2016
vineri, 26 august 2016
În așteptarea toamnei, mândră țesătoare, harnică și de suflet darnică
Toamna mândră, harnică
Și de bunuri darnică
A-mpărțit a ei comori:
Frunza-i dat-au vântului,
Iar roada pământului
Dat-o-au la muncitori.
Dat-au in pentru ștergare
Și porumb pentru coșare
Plin de ținte aurii,
Și toți strugurii de vie
Pentru dalba veselie
De la nunți și cumătrii.
Dat-au încă pentru coasă
Iarba-i verde și frumoasă
Care-n mai au înflorit;
Ș-a ei paseri cântătoare,
Ș-a ei șiruri de cucoare Tainicului Răsărit.Împreună cu copiii și doamnele de la Centrul After School Gherăești, am pornit pe urmele Poetului care cântă natura-n înflorire,/ Simțirea omenească, a Patriei mărire,/ Nălțând un imn la ceruri prin alte imnuri mii/ Ș-adăugând o notă la a lumii armonii. Pe-Aecsandri, nu l-am găsit, printr-un ungher, bine pitit, dar am descoperit un farmec, dulce farmec al vieții călătoare,/ Profundă nostalgie de lin, albastru cer!/ Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare,/ Lăsând în amintire, chiote de bucurie și-o minunată plimbare.
Și de bunuri darnică
A-mpărțit a ei comori:
Frunza-i dat-au vântului,
Iar roada pământului
Dat-o-au la muncitori.
Dat-au in pentru ștergare
Și porumb pentru coșare
Plin de ținte aurii,
Și toți strugurii de vie
Pentru dalba veselie
De la nunți și cumătrii.
Dat-au încă pentru coasă
Iarba-i verde și frumoasă
Care-n mai au înflorit;
Ș-a ei paseri cântătoare,
Ș-a ei șiruri de cucoare Tainicului Răsărit.Împreună cu copiii și doamnele de la Centrul After School Gherăești, am pornit pe urmele Poetului care cântă natura-n înflorire,/ Simțirea omenească, a Patriei mărire,/ Nălțând un imn la ceruri prin alte imnuri mii/ Ș-adăugând o notă la a lumii armonii. Pe-Aecsandri, nu l-am găsit, printr-un ungher, bine pitit, dar am descoperit un farmec, dulce farmec al vieții călătoare,/ Profundă nostalgie de lin, albastru cer!/ Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare,/ Lăsând în amintire, chiote de bucurie și-o minunată plimbare.
miercuri, 17 august 2016
Daruri mari, pentru cei mici în ,,Palatul de hârtie"
Prin generozitatea doamnei Mihaela Rodriguez, ludoteca s-a îmbogățit cu jocuri, jucării și o mică colecție de cărți și publicații în limba engleză. Vă adresăm mii de mulțumiri și câte o îmbrățișare caldă, din partea tuturor copiilor care se vor bucura nespus de darurile primite. Zâmbetul lor la vederea noilor jucării, îmi întărește convingerea, că biblioteca, cu spațiul destinat ludotecii, ocupă un loc de cinste în anii magici ai copilăriei. Îi mulțumesc foarte mult și doamnei Carina Doboș pentru sprijinul și ajutorul acordat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)